Uitasem cat de placut este sa vorbesti cu o persoana pe care o cunosti de atata timp si care te cunoaste la fel... cat de usor este sa iti deschizi sufletul in fata cuiva care a fost candva langa tine zi si noapte si iti stia toate secretele, toate defectele, toate nebuniile...
Au trecut peste noi atatia ani, unii fara nici un semn de viata, unii cu o conversatie politicoasa si rece facuta pentru ca ne-am intersectat intamplator pe undeva, unii cu intalniri voite dar cu retineri de ambele parti...dintr-un motiv ciudat... ne-am schimbat mult si totusi suntem parca aceleasi copile de 19 ani devenite brusc 'independente'.
Au fost atatea certuri , acum ni se par prostesti, atunci erau tragedii...cum spunea si ea, daca ne-am fi certat acum din aceleasi motive, n-ar fi trecut anii aia reci peste noi... dar asa a fost sa fie, asa eu una m-am putut maturiza, am reusit sa imi dau seama cum sunt prietenii si cum pot sa fiu cuiva prieten...am invatat multe. si am pierdut mult...mult timp... am pierdut timp suferind, am pierdut timp fara cuvintele potrivite... am pierdut timp alungand oameni din jur de teama... am pierdut intr-un fel dorinta de a o inlocui...
E frumos sa depeni amintiri cu un prieten vechi, caruia i-ai pastrat mereu un loc in suflet, e frumos sa impartasesti aceleasi pareri, si e frumos sa vina de la sine vorbele ...
E frumoasa regasirea unui prieten, chiar daca niciodata nu a fost pierdut....
Farul Genovez – simbol discret al Constanței
Acum 3 luni
Nici macar nu stiu cum sau cu ce sa incep...stiu ca aceasta postare vine in urma discutiei nostre de azi...stiu ce vrei sa zici...stiu ca ai dreptate...stiu ca mi-am adus aminte de toata perioada si de toate nebuniile, dar nu stiu ce este cu amalgamul asta de stari care m-a cuprins. Sunt vesela si amuzata ca mi-am adus aminte de multe traznai studentesti, sunt trista ca au existat probleme (atunci grave pentru noi acum subiecte de gluma), sunt dezamagita total ca nu am avut maturitatea necesara sa terminam mai repede "conflictul", sunt revoltata ca am avut ocazia sa facem lucrul asta si in acelasi timp sunt impacata ca intr-un final am inteles...
RăspundețiȘtergerekiar si amalgamul de stari e frumos :D simtim si noi ca suntem vii si ca avem suflet, in lumea asta automatizata :P
RăspundețiȘtergereso, enjoy the ride, baby :)))))))))))))))
fetelor, dar nu mai priviti jumatatea goala a paharului, ci pe cea plina.
RăspundețiȘtergereV`ati maturizat, ati constientizat anumite lucruri - perfect - acum continuati de unde ati ramas, dar sarind peste etapa mai delicata a prieteniei voastre.
Va pup pe amandoua !:)
Foarte frumos spus,scris... Stiu de ce vorbiti, am trecut fix prin aceeasi experienta si eu recent...
RăspundețiȘtergereAcum suntem mai maturi, mai cu capu pe umeri. peste cativa ani o sa avem iar impresia ca o sa fim si mai si.. saua sa ma gandesc eu ca e firesc..
oricum e bine cand realizezi ceea ce era sa pierzi, pretuiesti mai mult:)